De ce ne îmbolnăvim de SM?
Cauzele SM rămân una dintre marile întrebări fără răspuns. În prezent se consideră că boala apare la persoane care au o predispoziţie genetică de a răspunde la un declanşator infecţios din mediu, şi acest declanşator pune în mişcare procesul autoimun. Cu toate acestea, nu am identificat încă care este declanşatorul sau declanşatorii, sau ce alţi factori mai pot fi implicaţi. Secțiunea despre epidemiologia bolii (cine se îmbolnăvește de SM), descrie în detaliu ce ştim şi ce nu ştim despre epidimiologia SM, inclusiv informaţii despre gen, etnie, genetică cât şi factori de mediu şi de stil de viaţă care pot juca un rol important.
Așadar, cauzele SM sunt necunoscute, dar majoritatea experţilor sunt de acord că acestea sunt o combinare dintre predispoziţia genetică a unei persoane, o funcţionare precară a sistemului imun şi unul sau mai mulţi factori de mediu. Cu alte cuvinte, boala pare să apară atunci când o persoană a cărei fond genetic o predispune la SM, vine în contact cu anumiţi factori de mediu care pun în mişcare şi atacă sistemul imun în sistemul nervos central (SNC). Deşi au fost studiaţi un număr de factori de mediu, niciunul nu a fost confirmat ca o cauză a apariţiei sau înrăutăţirii SM:
Virusul Epstein-Barr: Anumite cercetări au sugerat că nivelele crescute ale anticorpilor care luptă cu virusul Epstein-Barr (VEB) – un virus foarte cunoscut ce produce mononucleoze infecţioase şi alte tulburări – poate fi asociat cu un risc crescut în dezvoltarea SM. Totuşi, rolul acestui virus sau a oricărui altui virus ca şi agent cauzator sau declanşator al SM, rămâne doar pur speculativ.
Chlamydia Pneumoniae: Cu toate că unele cercetări au demonstrat că Chlamydia pneumoniae, un agent bacterial, poate declanşa SM, această conexiune nu a fost dovedită.
Vaccinurile: Deşi multă lume este îngrijorată că vaccinarea poate fi cauza SM sau că poate determina exacerbări acute, majoritatea oamenilor de ştiinţă au concluzionat că vaccinările pentru hepatita B, gripă, pojar şi rubeolă (pojarul german) nu joacă un rol în apariţia SM şi aceste vaccinuri sunt sigure pentru persoanele deja diagnosticate.
Infecţii în copilăria timpurie: Cu toate că unele studii au descoperit un risc crescut pentru SM la indivizii care au anumite infecţii specifice copilăriei mai târziu în viaţă, un recent studiu din Danemarca nu a descoperit nicio asociere între infecţiile copilăriei (indiferent de numărul total de infecţii sau de vârsta la care acestea apar) şi riscul crescut pentru SM. Infecţiile studiate au fost pojarul, rubeola, varicela, oreion, tusea convulsivă, scarlatina.
Fumatul: Mai multe studii au indicat faptul asocierii între fumat şi un risc crescut în dezvoltarea SM; fumatul poate, de asemenea, creşte riscul de progresie a bolii.
Nivele scăzute de vitamina D timpuriu în viaţă: Studiile sugerează că nivelele ridicate de vitamina D în sângele unei persoane sunt asociate cu un risc scăzut de SM. Aceste descoperiri pot explica de ce persoanele care trăiesc mai aproape de ecuator în timpul primilor ani din viaţă – şi prin urmare experimentează o mai mare expunere la vitamina D – comportă un risc scăzut de a dezvolta SM.
Traumele fizice: Deşi posibilul rol al traumelor fizice a fost supus unor controverse îndelungate, cercetările au demonstrat că nu există nicio legătură între traumele fizice şi apariţia sau exacerbările SM.
Stresul: Cercetătorii continuă să exploreze posibilele relaţii dintre stres şi debutul SM sau dintre stres şi exacerbările din SM. Aceste studii sunt complicate de faptul că diferite tipuri de stres afectează oamenii în modalităţi diferite. Deşi a conştientiza că stresul afectează funcţionarea sistemului imun, întrebarea care rămâne este cum – şi în ce grad – diferite tipuri de stres pot influenţa riscul unei persoane de a dezvolta SM sau de a avea exacerbări.
Metalele grele: Studiile au arătat că nu există nicio legătură între metalele grele otrăvitoare – de la amestecurile de mercur (plombe dentare) la oricare altă sursă – şi debutul SM.
Legături externe pentru cauzele bolii:
