RMN înseamnă rezonanță magnetică nucleară, fiind una dintre cele mai avansate tehnici imagistice neirandiante (nu iradiază corpul) și neinvazive (nu necesită o intervenție în interiorul corpului) care permite vizualizarea unor imagini detaliate ale tuturor regiunilor anatomice și ale organelor, considerată de multe ori mai eficientă decât tomografia computerizată.

RMN este o tehnică nedureroasă care are avantajul de a evita folosirea razelor X, expunerea la radiații și nu comportă  efecte secundare.

Această tehnică utilizează un câmp magnetic puternic, unde radio și un computer pentru a produce imagini ale structurilor corpului. Scanerul pentru Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) este un tub înconjurat de un magnet de dimensiuni apreciabile de formă circulară.

Atomii de apă sau de hidrogen sunt abundenți în corpul uman și constituie aproximativ 66% din greutatea corpului uman. Acest conținut mare de apă este responsabil pentru aplicabilitatea RMN în medicină. Deoarece conținutul de apă variază în diferite tesuturi și organe, multe boli au ca rezultat schimbări în conținutul de apă, care sunt reflectate de investigație.

Pentru investigație, sunteți introdus în poziție culcată, pe un suport special în tunelul aparatului, în mijlocul unui câmp magnetic puternic. Pacientul odată introdus în aparat se află sub influența unui câmpul magnetic puternic, protonii de hidrogen sunt aliniați, acest semnal fiind preluat de antene speciale care sunt montate de catre operatorul RMN în jurul regiunii care trebuie examinată.

Ulterior acest semnal este transmis mai departe către un calculator performant de la consola caruia se face conversia acestui semnal în imagini.

Investigația prin RMN se poate face cu sau fără injectare unei substante de contrast, care ajută medicul radiolog, aducând informații prețioase în vederea obținerii unui diagnostic radiologic de calitate.

Investigația este o metodă total neinvazivă, aparatul folosind câmpul magnetic care nu este dăunător. De asemenea substanța de contrast nefiind pe baza de iod este foarte ușor tolerabilă de organism, fiind hipoalergenică.

Substanța de contrast la RMN are la baza Gadolinium, un metal rar, reacțiile alergice fiind foarte rare iar dacă apar sunt reacții ușoare: prurit, urticarie, senzație de greață.

Durata unei examinari RMN variaza între 15 minute si 2 ore, în funcție de segmentul sau numărul de segmente examinate și de patologie.

 Procedură de examinare prin RMN poate dura câteva zeci de minute și având în vedere forma aparatului (magnetul principal având forma unui tub cilindric în interiorul caruia este introdus pacientul)  frica de spații închise poate fi o problemă destul de serioasă și o piedică în realizarea procedurii. În acest caz se recomandă, administrarea preparatelor sedative înainte de procedură sau desensibilizare progresivă realizată cu ajutorul unui terapeut.

 Dat fiind ca RMN utilizează pentru formarea imaginilor un câmp magnetic extrem de puternic (de zeci de mii de ori mai mare decât câmpul gravitațional terestru), este obligatoriu de a exclude prezența oricăror obiecte metalice atât pe corpul cât si în corpul persoanei examinate. Astfel, este absolut contraindicată realizarea RMN persoanelor care:

• Posedă un pacemaker implantat, o valvă artificială, un stimulator cerebral profund, un implant cohlear

• Persoanele care au suportat recent intervenșie chirurgicală la vasele cerebrale sau alte vase care au necesitat clipare

• În caz de protezare articulară

• După un traumatism cu obiecte metalice sau la persoanele cu istoric de răni prin arme de foc, în special dacă pacientul menționează prezența alicei.

Pericolul în acest caz îl prezinta atât câmpul magnetic care va cauza o dislocare și rupere a tesuturilor cât și semnalul electromagnetic care va induce încalzirea puternică a acestor obiecte metalice.

Este strict interzisă intrarea în camera de examinare având obiecte metalice mărunte, dat fiind riscul de traumatisme prin mecanismul de proiectil. Din cauza câmpului magnetic extrem de puternic, aceste obiecte vor fi proiectate în direcția magneților aparatului, penetrând chiar și corpul persoanelor.

 Pâna la moment nu au fost demonstrate efecte nocive ale RMN asupra fătului. Totuși, ca o precauție, ghidurile actuale recomandă evitarea RMN în primul trimestru de sarcină, perioadă în care are loc formarea organelor și în care fătul poate fi vulnerabil la efectul caloric și la excitanții sonori produși de aparat. În plus, dat fiind că gadoliniul penetrează bariera placentară, este contraindicată realizarea RMN cu contrast la femeile însarcinate.

Imaginile oferă informații despre activitatea bolii prin accentuarea ariilor din bariera hematoencefalică ce indică inflamația. Această barieră este un strat de celule în jurul vaselor de sânge din creier și din măduva spinării și previne trecerea substanțelor din sânge în sistemul nervos central.  Ariile inflamate apar ca fiind leziuni active ceea ce înseamnă că sunt leziuni noi sau s-au mărit.

Majoritatea medicilor recomandă realizarea unui RMN pentru confirmarea existenței leziunilor, și astfel, confirmarea prezenței sclerozei multiple.

Imagistica prin rezonanță magnetică  nu poate fi folosită ca predictor pentru evoluția bolii (apariția leziunilor marchează mai degrabă prezența bolii și mai puțin dizabilitatea care va apărea ulterior), deși uneori este utilizată pentru a se observa  dacă un anumit tratament este eficient. Acest din urmă fapt, va conduce la dezvoltarea utilizării RMN și în perioada de tratament a bolii nu numai în cea de diagnostic. Medicii recomandă realilzarea RMN-ului la momente diferite, dar în mod uzual, în general,

Imagistica prin rezonanță magnetică este capabilă să detecteze leziuni focale ale substanței albe , dar nu este atât de performantă în detectarea leziunilor din substanța cenușie.  Leziunile din substanța albă pot fi observate atât pe imaginile ponderate T2 (ca hiperintensități) cât și pe cele T1 (ca hipointensități). De obicei cele mai multe leziuni sunt observate în imaginile ponderate  T2.  Leziunile din SM apar ca părți în care semnalul este foarte puternic, predominant în substanța albă cerebrală  sau în măduva spinării, în secvența T2. Aceste diferențe între vizibilitatea leziunilor  se consideră a reflecta diferențele la nivelul specificității patologice. Imaginile ponderate T1 arată și anumite „găuri negre” care se consideră că indică deteriorări permanente.Diferențierea dintre leziunile acute inflamatorii de cele neinflamatorii se realizează prin folosirea unei substanțe de contrast, această substanță (gadolinium) marchează regiunile unde bariera hematoencefalică este compromisă.

Cel mai recent ghid de diagnostic din scleroza multiplă, criteriile McDonald revizuite, permite diagnosticarea SM după un singur eveniment clinic, în care există suficiente  leziuni la nivel cerebral sau al măduvei  spinării, vizibile cu ajutorul imagisticii, creșterea numărului leziunilor fiind demonstrată prin scanarea cu ajutorul RMN,  după terminarea evenimentului clinic (la trei luni).

Având în vedere că timpul petrecut în interiorul apartului este uneori destul de mare (de ordinul zecilor de minnute) este foarte importantă respectarea indicațiilor medicale oferite de personalul specializat. În unele cazuri, când persoana este agitată pot fi oferite sedative.

Calitatea imaginii și rezultatul vor depinde foarte mult de capacitatea persoanei de a sta nemișcat și relaxat în timpul examinării.